Ploieştean prin adopţie, poet prin excelenţă, prieten cu Nichita Stănescu şi continuator al operei acestuia Ion Stratan (1955 – 2005), a fost un eminent poet optzecist. În anul 2018 apărea la Editura Tracus Arte „Criminalii şi crinii – poeme” o antologie alcătuită de autor şi îngrijită de Călin Andrei Mihăilescu.
În cele 360 de pagini, în format 15 X 24 cm, ni se dezvăluie, plină de o sensibilitate brutală, lumea văzută prin ochii lui Ion Stratan. Poeme precum „În cartierele îndepărtate”, „Cartierul ardea ca o flacără de soare”, „Conacul răsucit” sau „Câini singuratici, haite de oameni”, Ion Stratan ne oferă o altă perspectivă a lumii în care cu toţii vieţuim. 🙂 Pentru aceia care nu ştiu ţin să menţionez că Ion Stratan a creat şi a locuit la PLOIEŞTI ❤ în blocul 7 etaje din centrul oraşului, unde s-a şi sinucis în toamna anului 2005. NU există niciun dubiu că antologia „Criminalii şi crinii” este o carte care îşi MERITĂ pe deplin locul în orice bibliotecă, motiv pentru care o recomandăm cu cea mai mare dragoste ❤ !!!
MULTUMIM MULT 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu mulţumesc ❤
ApreciazăApreciază
O bună recomandare de weekend 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag ❤
ApreciazăApreciază
Imi place sa ma uit la povesti infricosotoare cu criminali 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci cartea asta e tot ce îţi trebuie kid ❤
ApreciazăApreciază
Ai cumva mai multe informaţii despre opera lui Stratan? Am o amintire vagă şi ciudată din care numele lui strigă la mine. Pînă să încep să scriu eram ferm convins că amintirea e din Generală, dar acum parcă ceva trage de mine s-o plasez undeva puţin mai tîrziu, prin prima treaptă de liceu. Nu mai ştiu cui să-i dau dreptate.
Ideea e că la un moment dat un nene a intrat în clasă cu acceptul… profesoarei?… dirigintei…? şi a început să facă reclamă unei cărţulii firave de poezii pe care trona ilustru de necunoscutul – pe atunci – nume Ion Stratan. Era un nene cam bătrîn (pentru noi cei de atunci, probabil la vreo 40-50 de ani) şi pînă adineauri cînd am văzut în articol datele am trăit cu impresia că acela ar fi fost autorul. Dar n-a fost. Noi însă am fost somaţi s-o cumpărăm, fiecare cîte una.
Cărţulia era galbenă, de un galben mult prea intens ca să-l uit, în ciuda faptului că nu-mi place deloc culoarea respectivă. N-ar avea sens s-o caut în biblioteca încă mult prea înghesuită, nu cred c-a rezistat mult pe aici, la cîte sacoşe de cărţi am cărat la anticariat în copilărie ca-mi pot permite ceea ce majoritatea celorlalţi nici nu şi-ar fi închipuit să nu aibă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Despre ce an vorbim ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Maxim ’82, da’ totuşi parcă m-aş limita la ’80.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În 1982 NU era bătrân, avea 27 de ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi de asta mi-am dat şi eu seama după ce am văzut datele în articol. Da’ în mintea mea toată vremea asta cel ce-a făcut prezentarea era şi autorul. Ce să înţeleagă un copil pe vremea aia… Şi chiar nu mai ştiu dacă avea poză pe coperta din spate, dar nu cred. Oricum, era parcă mai mult o broşură decît o carte în toată regula, era şi îngustă rău sau aşa mi-o amintesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O fi fost Nichita Stănescu ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nope, nu se deranja el să facă reclamă la o broşurică. Şi nu semăna deloc, nenea ăla era mai subţirel şi cam antipatic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi ce Nichita era simpatic ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu, că nu l-am întîlnit. Da’ sigur nu era aşa tras ca prin inel. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O fi fost editorul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Care l-a îmbrăcat! Zău că de el nu mă podideşte grija.:D
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce editură era broşura ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fută-l pe-ăla care mai ştie! 😆 Au trecut 40 de ani de atunci, pe puţin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce scria pe copertă ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ion Stratan şi probabil Poezii. Stai de vorbă c-un pui de Alzheimer.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi tu cu regele Parkinsonului 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tusea şi junghiu’. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu tremur ca piftia 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De-aia glumele de pe blog? Unele au fost chiar simpatice dar nu cred că e atît de „simpatic” să plăteşti cinci halbe de bere ca s-apuci să bei una. Totuşi e nasol să uiţi unde ai pus sticla. 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mănânc doar cu stânga că nu nimeresc gura cu dreapta 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bine e să ai „unelte” de rezervă. În cazul ăsta două mîini. 😉
De-aia o fi dat-o şi maică-mea pe pastile/suplimente alimentare? Că şi ea vine cu ceaşca de cafea goală dac-o aduce cu dreapta. Oare cît mai am pînă s-o ajung? Vezi de ce vreau să „zbor”…? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alţii ar vrea să fie ca noi 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Avînd în vedere că întotdeauna se poate şi mai rău cred că da, am putea fi invidiaţi de alţii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aştept incontinenţa 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Careful what you wish for… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi asta-i ordinea 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
?????????????????
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi Scappa La Pipì e o piesă veche şi binecunoscută în zona respectivă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
AC/DC ❤ ???
ApreciazăApreciază
Stop joc! Am făcut o confuzie teribilă. Cărţulia era într-adevăr galbenă, subţire şi îngustă, dar nu era a lui Stratan ci a lui Scarlat Niculescu. Şi e foarte posibil ca el în persoană să fi fost fiindcă văd că are şi o mîzgălitură pe post de autograf (probabil că a venit cu ele gata mîzgălite).
13.06.1981 e data „achiziţiei” ceea ce e o coincidenţă al naibii de mare.
ApreciazăApreciază
Fix 40 de ani, ieri ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta n-are cum să fie o coincidenţă. 😉
Tocmai am scanat coperta. Linux are o idee amuzantă a culorilor la scanare – din galben lămîie a ajuns portocalie mandarină. A fost nevoie de corecţie manuală.
ApreciazăApreciază
Uite:
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E ploieştean ???????????
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am habar, n-are biografie înăuntru ci doar o scurtă introducere. Editura e bucureşteană: Societatea literară „Relief românesc”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici goagăl nu-l ştie 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am găsit un singur loc, fără poză. I-am trimis link-ul pe mail:
https://proiectulpoezierom.blogspot.com/2013/11/1981.html
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aştept veşti ❤
ApreciazăApreciază
https://www.printrecarti.ro/195976-scarlat-niculescu-caleidoscopul-de-aur-cu-autograful-autorului.html
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi oraşul ???
ApreciazăApreciază
https://www.targulcartii.ro/scarlat-niculescu/marile-iluzii-1990-1936368
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://doicalatori.ro/arta-de-a-reusi-in-viata-de-scarlat-niculescu/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
NU scrie nicăieri oraşul 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că e… extraterestru. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O fi ploieştean ?????????????
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O să-l sun să-l întreb. În vis, că tre’ să merg la nani, am depăşit 20 de ore de trezie. Sara bună! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Somn uşor ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, a fost uşor şi lung. Crudă trezirea (la realitate).
Bună dimineaţa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Good morning 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană