Apărută în anul 2010 la editura Ploieşti-Mileniul III, cartea „O viaţă de profesoară la o singură şcoală: Liceul I.L.Caragiale din Ploieşti”, este o carte de memorii a unui mare dascăl ploieştean, profesoara Olga Mălăeru-Petrescu. 
În cele 146 de pagini, în format 20 X 14,5 cm cititorul descoperă, prin memorii, poze şi documente întreaga activitate pe care autoarea a desfăşurat-o la această prestigioasă instituţie de învăţământ. O carte de excepţie ce poate fi procurată, fără adaos comercial, chiar de la editură(telefon 0244-515.558). Preţul nu îl ştiu deoarece exemplarul meu mi-a fost donat de către domnul inginer Constantin Ilie, căruia ţin să-i mulţumesc încă o dată pentru gestul deosebit al dânsului !!! ❤
O viaţă de profesoară la o singură şcoală: Liceul I.L. Caragiale din Ploieşti
Cărţile Ploieştiului 
Interesant. Pacat ca noi, profesorii de chimie nu am stiut de existenta acestei carti.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă bucur că scest blog scoate din anonimat cărţi deosebite, despre oameni deosebiţi !!! ❤
ApreciazăApreciază
Amintiri din comunism.
A fost odata ca niciodata in Ploiesti un liceu de seama” I.LCaragiale”.
Ultimul elev admis la examenul de treapta avea media 8 (opt). Cu elevul cel mai slab pregatit de nota opt, profesorii de acolo nu au fost niciodata in situatia de “a educa o gloata” , precum Sidney Poitier in filmul ”Domnului profesor, cu dragoste”. Profesorii predau, elevii invatau si toata lumea era multumita. Absolventii liceului intrau la facultate in procent de 90%. Cum inainte de 1990 sita la examenul de admitere in facultate era foarte deasa, parintii incepeau sa isi pregateasca suplimentar copiii, in vederea admiterii la facultate, incepand din clasa a XI-a . Cum era si normal, preferati erau profesorii cu faima de fi foarte buni, care aveau elevi cu rezultate deosebite la olimpiadele scolare. Pentru un profesor, meditatiile inseamnau munca si timp alocat din timpul lui liber, astfel incat banii castigati erau meritati cu varf si indesat. Parintii erau multumiti pentru ca fiul/fiica intra la facultate ( banii au fost cheltuiti cu folos) . Profesorul era multumit si el pentru ca munca lui a fost recompensata atat financiar cat si moral. In conditiile acestea nu inteleg de ce s-ar jena un profesor sa recunoasca ca a dat vestitele meditatii. In definitiv, in intreaga cariera, a facut un bine unor sute de elevi. Nu doar de la liceul unde preda. “Vorba “ se ducea: Cu cine ti-ai meditat copilul pentru Medicina? Cu profesorul X. Te rog , fa-mi si mie legatura cu el.
Daca un cercetator stiintific avea in primul an de activitate 15 zile lucratoare ( doua saptamani si jumatate) de concediu de odihna, un professor beneficia de trei vacante scolare, care insumau 18 saptamani. Cercetatorul ajungea la 4 saptamani de concediu de odihna abia dupa 20 de ani de activitate. Vacantele scolare si “vadul” de elevi pentru meditatii , cu avantajul financiar asociat, faceau meseria de dascal, la un liceu bun, mult mai atractiva decat cea de cercetator.
ApreciazăApreciază
Din păcate asta era realitatea din ”Epoca de Aur” 😦 !!!
ApreciazăApreciază
Situatia in liceele bune este cam la fel si in ziua de astazi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In carte scrie ca atat familia cat si prietenii au sfatuit-o pe doamna profesoara sa nu accepte postul de dascal la Liceul I.l. Caragiale pentru ca „se nenoroceste”. Dupa opinia lor si chiar a autoarei un post de chimist in productie sau cercetare era mult mai atractiv deoarece salariul era mai mare si posibilitatile de promovare mai rapide. Autoarea uita ca nu sufera comparatie NOXELE dintr-un laborator scolar de chimie cu cele dintr-o hala de productie sau un laborator de cercetare. In 35 de ani de activitate, pana la pensie, sanatatea celor din productie sau cercetare este facuta praf. Multi nu mai apucau decat pensia de invaliditate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
NIMENI nu a comparat noxele din hala de producție cu cele din laboratorul școlii, așa că haideți să ne bucurăm de această carte ❤ !!!
ApreciazăApreciază
Asa e , NIMENI nu a comparat noxele din hala de productie cu cele din laboratorul scolii. Tocmai asta am vrut sa subliniez. Postul de profesor, la un liceu bun, era de 1000 de ori mai atractiv decat unul din productie sau cercetare. Nu se nenorocea nimeni daca accepta un asemena post. Din contra. In rest, m-am bucurat si eu , ca toata lumea, ca a aparut aceasta carte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană